duminică, 21 iunie 2015

Poezie 3


Tu ești în mine, te aud, căci Eu sunt Tu.
Tu ești în mine, te văd, căci Eu sunt Tu.
Tu ești Lumina cristică din mine și-ți mulțumesc
Pentru că Tu-mi arăți Ființa de Lumină care Eu sunt.
Tu îmi apari pentru că asta am cerut
Să mă eliberez din minte, să fiu ceea ce-am fost, voi fi și Sunt
Prezența, conștientă de ea însăși.
Tu îmi apari ca Gând, și pentru asta-ți mulțumesc.
Un singur Gând ce mă eliberează de oricare altul
Și mă aduce in prezent, în Sinele care Eu sunt
Mintea se stinge-n Dumnezeu, mintea e dizolvata în Divin
Și tac și-ascult
Tăcerea mă-nconjoară
Și tac ș-ascult
Eu sunt Tăcerea toată
Și tac ș-ascult
Perfect, așa cum m-a creat Însuși Dumnezeu
Sunt
Eu sunt
Mulțumesc!
Mă văd pe mine peste tot, totul în mine, eu în tot
Îți mulțumesc fratele meu, același Sfânt Fiu al lui Dumnezeu
Îți mulțumesc, văd acum Puterea cu care Una sunt
Eu sunt în tine
Tu mă vezi
Iubirea, fericirea, libertatea
Toate acestea Una sunt , Eu sunt
Izvorul care suntem noi, viața
Eu sunt în tine, mă auzi, căci Tu ești Eu.
Eu sunt în tine, mă vezi, căci Tu ești Eu.
Eu sunt Lumina cristică din tine și-ți mulțumesc.
Acum mă vezi, Ființa de Lumină care ești - Eu Sunt.
Și îți apar pentru că asta ai cerut
Să te eliberezi, să fii ce-ai fost de la-nceput
Perfect, Una cu Creatorul, Prezența conștientă că-i prezentă.
Un Gând așa cum Dumnezeu te-a creat
Un Gând perfect
Eu Sunt un Gând, același peste Tot.
Cine sunt Eu?
Eu Sunt
Sunt

Eu
Su
E
..
.

miercuri, 3 iunie 2015

Poezie 2


Mi-e dor de mine
Doamne, mă topesc de dor
Mi-atât de tare dor de mine
Mi-e dor să mă regăsesc
Eu par pierdut, dar știu prea că Eu Sunt
Și mă tot caut și mă răscolesc
Eu nu sunt trupul, nu sunt mintea
Mă uit în mine, caut,  mă oglindesc
Eu mă tot uit, ascult și tot întreb
Cine sunt eu? Ce sunt?
Ș-aștept cuminte un răspuns
Uitat de lume și de timp.
Mi-e dor de mine.
Și mă întreb cine e cel care acum scrie
Cine e cel care acum aude versurile
Și le așterne cu cerneală pe hârtie.
Cine sunt eu?
Și tac, și tac din nou ș-ascult
Și simt cum mă topesc
Din minte-n-inimă mă scurg
Ș-apoi oare mai sunt?
E doar o liniște, tăcere
E ca o pace de demult
Și-odată strig: Cine sunt Eu?
Și tac și-ascult.
Dar cine strigă, cine-ntreabă
Și cine-i cel ce se aude
Căci în Acum totul se-ntâmplă
Și strigătul ș-auzul și tăcerea ca răspuns.
Totul odată. Totu-i Acum.
Eu sunt Lumina necreată
și nici măcar asta nu știu
Eu sunt Puterea, Una cu Lumina
și nici măcar asta nu știu
Eu sunt Cristos și Buddha și Totul Una
Un Univers întreg și chiar mai mult Eu Sunt
și nici măcar asta nu știu
Tot ce rămâne e că Sunt 
Măcar atât să fiu să știu.

Poezie 1

Și stau așa și merg pe drum
Cu-atenția pe mine
Sunt în tăcere ș-acum
Un gând răsare-n minte
Eu stau, cu calm și îl privesc
Cum el se desfășoară
Ești tu în el și te-oglindești , o tânără fecioară.
Gândul primește-atenție și mi te creionează
Frumoasă ești, dar tot aievea-i oare
Mintea mea prinde ideea, ș-adaugă culori frumoase
Eu stau atent, iluzia m-amuză tare
Nu ești reală, ești un gând,
O ceață ce plutește peste mare
Căci m-am uitat în mine-adânc
Să văd acolo cine Sunt, Una cu tine, oare?
Lumina cristică din mine te-a spulberat biet gând
Credeai că ești real, când colo, te-ai prăbușit tăcând.

O, știu acum, că aș putea o odă să-ți dedic
În slăvi să te ridic acuma eu nu o fac, căci pic.
Nu pot acum să cad în hău, pot doar să te ridic
De vrei să vii tu sus la noi, căci jos nu e nimic.
Nu te uita la trup, la minte și nici măcar la sentimente
(minte... simță-minte... cine simte)
Tu ești mai mult de-atât știi bine
Nu sta acolo, hai cu mine
Căci Eu sunt Tu și Tu ești Eu, două lumini ce Una îs
Ele se văd, par separate, dansează și văd că nu-s.