joi, 27 noiembrie 2014

Contopire in Iubire

Mulțumesc!

Stau în prezent, aici și acum,
Cobor în liniștea din mine
Și stau, privesc, ascult, atent
Și tu apari în fața visurilor mele.
Căci Tu ești Eu, și Eu sunt Tu
Aspectul feminin din mine
Tu, floare albă, necreată,
Eu stau și te admir ... pe mine
Și toate vălurile cad
Iluziile se topesc
Rămânem noi, două lumini
Ce-ntr-una singură se contopesc.
Eu mă topesc în centrul tău
O stea puternică răsare
Și simt cum tu te integrezi
În mine, doi una devenind.
Și e tăcere și splendoare
Iubirea suntem, ne cuprinde
O întregire fără de cuvinte
Așa am fost și suntem și vom fi
Mereu ca Unul în sfânta uniune
Nu am cuvinte ca să îmi exprim
Completa și deplina-mi mulțumire.
Îți mulțumesc ființâ minunată
Ce tu ai fost de fapt mereu prezentă
Îți mulțumesc și-ți dăruiesc Iubirea toată
Și sufletul îmi cântă
O odă a bucuriei și-a iubirii
Ce din interior mi se revarsă
Și umple trupul, lumea cu iubire.
Iubita mea ființă de lumină
Te-am așrteptat enorm să îmi apari
Dar tu ai fost aici dintotdeauna
Eu n-am știut cum să te recunosc.
Acum iluziile-au dispărut
Și a rămas doar pacea
Eu și cu tine Unul Sunt
Veșnici, ca și Iubirea
Dintotdeauna!
Eu sunt Iubirea! Sunt complet!
Îți mulțumesc din nou, și iar, și iar ...
Nu e de-ajuns să spun că te iubesc
Eu Sunt ... Iubirea!